Cu bicicleta prin oras

23 Iun 2008

Mersul pe bicicleta este o activitate de rezistenta, benefica pentru sanatate, mai ales daca este practicata pe traseele cotidiene. Dar, intre poluare si accidente, practica citadina impune si cateva rezerve.

Bicicleta: binefacerile asupra sanatatii

Ca si mersul sau jogging-ul, mersul pe bicicleta este o activitate in care iti trebuie rezistenta. Practicat cu regularitate, el optimizeaza functionarea inimii.

Inima si artere stimulate

Antrenata mereu, inima isi mareste forta de contractie, ceea ce ii permite sa distribuie mai mult sange si oxigen in organism. Practicarea acestei activitati duce si la dilatarea arterelor si la multiplicarea capilarelor sangvine, sangele circuland astfel mai repede, deci tensiunea arteriala scade.

De asemenea, grasimile „rele” din sange (trigliceridele, implicate in bolile cardiovasculare) se diminueaza in favoarea colesterolului „bun”.

Articulatii ingrijite si circulatie ameliorata

Pe un drum plat si neaccidentat, mersul pe bicicleta este un sport care lucreaza membrele inferioare (coapse, genunchi, glezne), fara ca acestea sa fie nevoite sa suporte greutatea corpului. Rezultatul? Densitatea osoasa si musculara se amelioreaza, iar articulatiile sunt mai bine conservate.

Pedalarea amelioreaza si circulatia in membrele inferioare. Este deci un sport indicat si in problemele picioarelor grele aparute datorita stagnarii sangelui la nivelul picioarelor.

Stresul este redus

Pe plan psihologic, mersul pe bicicleta diminueaza stresul si anxietatea. Dopati cu oxigen, fumatorii isi pierd incetul cu incetul gustul pentru tutun, si alimentatia se echilibreaza, de unde si pierderea kilogramelor in plus.

Ciclist si citadin: expunerea la poluare

In cursul deplasarilor sale, oraseanul este obligat sa suporte poluarea, nefasta pentru sanatatea sa, rezultata mai ales din gazele de esapament: oxizi de azot, monoxid de carbon.

Intr-un perimetru urban dat, cu totii suntem expusi acelorasi poluanti, oricare ar fi vehiculul utilizat. Diferenta se afla in cantitatea de substante poluante pe care o inspiram, deci in nivelul de expunere, care este diferit de la un vehicul la altul.

Astfel, cei mai expusi poluarii sunt calatorii din automobile, care inspira direct prin sistemul de ventilatie al masinii proprii gazele de esapament iesite de la vecinul de trafic care sta mai in fata la stop.

Ciclistii stau cel mai bine la acest capitol deoarece ei pot scapa rapid din ambuteiaje si in plus pot folosi drumuri mai putin frecventate sau drumurile speciale pentru ei, ferite de circulatie.

Ciclist si citadin: expunerea la accidente

In cazul ciclistilor, accidentele cele mai grave au loc cel mai adesea la tara, unde terenul este accidentat si automobilistii nu sunt atat de atenti. Cele mai importante cauze de accident ale ciclistilor urbani sunt provocate de:

schimbarea de directie sau de banda prin neasigurare si nesemnalizare;

depasirile periculoase printre masini;

deschiderea portierelor masinilor prin neasigurare.

Pentru o circulatie sigura, un ciclist bun trebuie sa anticipeze pericolele create de masini, ale caror soferi nu se gandesc intotdeauna ca mai exista si biciclete pe strada. De asemenea, pe timp de noapte, ciclistii trebuie sa poarte veste reflectorizante.

Daca este sa luam modelul tarilor scandinave, unde numarul biciclistilor este mare, atunci se poate spune ca securitatea ciclistilor este direct proportionala cu numarul lor: cu cat mai multi, cu atat mai bine.

In afara de avantajele expuse mai sus, mersul pe bicicleta reprezinta si o alegere responsabila a societatii fata de mediul inconjurator: cu cat vor exista mai multi biciclisti, cu atat se va imputina numarul automobilistilor! Iata o miscare ce trebuie incurajata si sprijinita!